Eli, Eli

Eli, Eli
j’ai crié ma nuit vers toi
mais tu m’avait deja tourne le dos
me laissant nu et cloué dans les fonds de la misère
sachant que toi, tu n’es pas là et tu n’y seras jamais

Eli, Eli,
je regarde l’ombre de ton absence qui m’emplit
et qui nourrit mon esprit avec cette seule vérité possible
des innombrables mondes réunis à l’intérieur de ce moment –
la vérité de ma solitude, la vérité de tes limites

Eli, Eli,
laisse-toi emmené par mes murmures vers l’endroit qui t’appelle
car je comprends l’émerveillement de l’arche du ciel,
je comprends vie, peur, cri et soupir,
maintenant quand tout est accomplit.

Version originale :

Eli, Eli

mi-am strigat noaptea către tine
dar tu îți întorseseși deja fața de la mine
lăsându-mă gol și pironit în ale mizeriei măruntaie
știind că tu, tu nu ești acolo și nu vei fi vreodată

Eli, Eli
privesc la umbra lipsei tale care mă umple
și îmi satură spiritul cu singurul adevăr posibil
ale nenumăratelor lumi strânse-n acest moment –
adevărul solitudinii mele, adevărul limitelor tale

Eli, Eli
lasă-mi șoapta să te poarte către locul ce te cheamă,
căci înțeleg mirarea arcului de cer,
înțeleg viață, teamă, scâncet și oftat,
acum că totul s-a sfârșit.